Eva: Mi-au spus că mă vor suna dacă sunt probleme. Însă nu m-au sunat. Deși erau probleme

Easy HPV Test

E al cincilea an de când Eva nu are simptome. În curând, poate fi declarată și oficial vindecată de cancer. Povestea ei e cunoscută multora, din reviste, emisiuni de televiziune, spectacole sau din cartea ei dedicată subiectului. Nu a considerat niciodată propria vindecare de cancerul de col uterin o problemă personală. De șapte ani scrie și publică pe această temă, iar împreună cu Neumann Labs a început o campanie activă de educare pe tema cancerului. Acum își povestește calvarul bolii pe pagina noastră web, în mai multe părți.

Joi, tocmai când începusem să scriu aceste rânduri, m-au întrebat într-un interviu televizat dacă mi-a fost teamă că oamenii mă vor considera slabă. Întrebarea m-a surprins, deși nu a fost nefondată, deoarece atitudinea majorității oamenilor față de cancer este că acesta trebuie ascuns, pentru că există prejudecăți cum că boala poate fi considerată un semn al slăbiciunii.

Niciodată, nicio clipă nu m-am întrebat dacă par slabă în ochii altora. Cu toate că am trecut prin clipe foarte grele și uneori simțeam că ar fi bine să ascund toată povestea într-o cutie închisă, s-o duc undeva departe și s-o arunc. Dar nu am regretat că din primul moment, practic din ziua diagnosticului am scris despre boala mea.

Calvarul meu este o poveste cu multiple erori. Nu am fost o tânără care trăia iresponsabil, fără să am grijă de mine. Însă adevărul e că nicio clipă nu m-am gândit, apropiindu-mă de sfârșitul celui de-al doilea deceniu de viață, că aș putea fi bolnavă de cancer. Nici măcar o clipă.
Am revenit la spitalul local cu scurgerea urât mirositoare, regulată, pentru care mi-au prescris din rutină tratament cu antibiotic care într-adevăr a făcut ca problema să dispară temporar, însă ea a revenit. Nu auzisem și nimeni nu pomenise de screeningul HPV, e drept că cineva și-a amintit o dată – într-una din multiplele reveniri – că poate ar fi bine să efectuăm un screening pentru cancer.

Am fost pe deplin liniștită, nu am avut emoții. Tocmai împlinisem douăzeci și opt de ani, ce probleme aș putea avea, sigur nu am cancer, mai precis cuvântul cancer nici măcar nu-mi trecuse prin minte. Am și uitat de screening, mi-au spus că mă vor suna dacă sunt probleme. Însă nu m-au sunat. Iar eu mi-am continuat viața. Apoi, câteva săptămâni mai târziu, a apărut nu doar scurgerea neplăcută, ci o sângerare mult mai intensă, care în mod evident nu era menstruația. M-am speriat atât de tare, încât nu avusem nicio intenție să revin la spitalul local. Am apelat imediat la un prieten (din păcate, nu mai trăiește), al cărui prieten din copilărie era un ginecolog destul de renumit care m-a primit de urgență în cabinetul particular. A fost amabil și după ce m-a consultat, m-a liniștit: „Fiți liniștită, domnișoară, sunteți prea tânără să aveți cancer”. Bine, asta am înțeles și eu, dar atunci care era problema?

Mi-a spus că aveam de-a face cu o leziune urâtă la orificiul uterin, care într-adevăr nu va dispărea cu un singur tratament, însă va aplica un tratament cu o soluție, și să revin. Nici el n-a pomenit de screeningul HPV, însă i-am povestit că recent avusem un screening pentru cancer, care teoretic este în regulă, deoarece nu m-au sunat cei de la spitalul local . M-am liniștit. Ulterior am revenit pentru tratamentul cu soluția, însă sângerarea nu s-a oprit decât ocazional.

A trecut vara și m-a cuprins un sentiment foarte neplăcut. Nu știam de unde provine. Radia din spatele craniului spre tot corpul. Un sentiment imposibil de definit, pe care ulterior aveam să-l compar cu teama. Eram sigură că aveam o problemă foarte mare, că ceva nu era în regulă deloc. Pe-atunci făcusem nu doar tratamentul cu soluția la medic, ci am făcut băi cu sare, acupunctură și reflexoterapie, și am apelat la tot felul de naturiști, sperând să aflu adevărul. Însă adevărul îmi apăruse într-un mod mult mai perfid. Visceral, ca o lovitură în față. Fără subterfugii.

Era începutul lui decembrie. Trecuse mai bine de jumătate de an de la screeningul pentru cancer. Ironia sorții a fost că mi s-a făcut rău tocmai la spitalul local unde ajunsesem cu o sângerare serioasă. Ginecologul în vârstă era alb la față când m-a întrebat: „dar dumneata pe-unde ai umblat, te-au căutat de mai multe ori, dar n-au dat de tine”. Zic, „nicăieri, și numărul de telefon funcționează”. Pe fișa de screening pentru cancer era notat cu pix albastru că am fost apelată. Chiar de două ori. Voi pricepeți asta? M-au sunat chiar de două ori. Cu un rezultat P4 pozitiv de cancer de col uterin. Din mai și acum eram în decembrie. Oricum am lua-o, trecuseră șase luni. Iar ei m-au sunat de două ori. Desigur, medicul m-a consultat, însă mi-a spus că nu mai țineam de competența lui.

Ședeam pe scaun, neputând să rostesc vreun cuvânt, cu gura căscată de uimire, fără să pot scoate un sunet. „Și eu unde să mă duc?”, întrebasem, total anihilată de teamă.

Profesorul vârstnic m-a trimis la medicul meu anterior, care alergase ca nebunul prin spital când m-a văzut și a citit rezultatele mele din mai. Nu-i venea să creadă că celălalt medic n-a observat tumoarea care avuse deja șase centimetri și era vizibilă cu ochiul liber, ci a crezut că era o leziune. Nu-i venea să creadă că nu au reușit să mă contacteze cei de la spitalul local, nu-i venea să creadă că n-au efectuat testul HPV sau măcar să solicite o doua opinie medicală. Toată povestea, așa cum era, era de necrezut. Pentru că dacă făcuseră toate acestea, m-ar fi putut salva din starea gravă în care mă aflasem, de metastază.

Astăzi, în cadrul aceleiași emisiuni televizate, m-a întrebat reporterul dacă am iertat aceste erori. Eu cred că acestea nu pot fi iertate. Mai degrabă m-am resemnat și mă bucur că în final am fost așa de norocoasă. Însă dacă nu ar fi fost numeroasele erori comise la debutul bolii, puteam fi într-o altă stare acum. Aș fi putut fi mămică. Sau orice altceva. Dintr-un motiv sau altul, cerul mi-a pregătit această cale. Iar eu o voi parcurge până la capăt.

Iar pentru voi, urmează să revin cu continuarea.

Eva

În zilele noastre, acesta poate fi efectuat deja și la domiciliu

Din fericire, în zilele noastre există o soluție mult mai bună decât examenul citologic tradițional: de exemplu Easy HPV Test de la Neumann Labs, cu ajutorul căruia ne putem da seama în condiții comode, fără intervenție medicală dacă suntem purtătorii vreunui virus. Neumann Labs, care se ocupă de diagnosticarea virusului papiloma uman încă din 1998, printr-un studiu clinic la care au participat peste 6000 de femei, a reușit să demonstreze eficiența acestei proceduri care poate fi efectuată și acasă.

Rezultatul analizei poate fi și fals negativ, screening-ul identifică numai 70% dintre tipurile de cancer metastatic și nu indică dacă persoana de la care s-a recoltat proba este purtătoare a virusului HPV – cu alte cuvinte, dacă există riscul formării ulterioare a bolii.

De aceea, pe lângă examinarea citologică, se recomandă și efectuarea testului HPV.

Folosirea Easy HPV Test de la Neumann Labs este foarte simplă, rapidă, fără disconfort și dureri şi seamănă cel mai mult cu introducerea unui tampon. Analiza probei recoltate la domiciliu este efectuată în condiții controlate, în laborator și este potrivit să confirme prezența tuturor virusurilor cunoscute de risc înalt. Rezultatul analizei poate fi vizualizat în contul tău online, protejat prin parolă, în termen de maximum 28 de zile de la data la care am primit proba.

*

Pagina web Easy HPV Test a oferit spațiu de exprimare unor femei care și-au prezentat sincer povestea vindecării. Le poți citi dacă dai click aici.

Easy HPV Test